În satul lui Ion, toată lumea ştia cine e. Nu pentru că era sufletul comunităţii sau un darnic binefăcător
Ivana nije odmah shvatila tko se šulja uz cestu. Zaustavila je auto i pojurila prema stvorenju koje je
**Dnevnik, 15. svibnja** Danas mi je opet prošlo kroz glavu ono što se dogodilo prije dvije godine.
Ioana nu înțelege imediat cine se furișează de-a lungul drumului. Fata parchează mașina și aleargă spre
Tihana je izustila te riječi gotovo šapatom. Tiho. Nježno. Kao da u njima nema ničeg posebnog.
Domovi u kojima je uvijek bila strankinja Riječi su bile izgovorene gotovo šapatom. Mirno. Nježno.
Casele în care ea fusese mereu străină Cuvintele s-au rostogolit aproape în șoaptă. Liniștit.
Rex nije zacvilio kad se vlasnik okrenuo prema izlazu. Samo je legao njuškom na šape i sklopio oči, kao
Šarko nije zacvilio kad se gospodar okrenuo prema izlazu. Samo je spustio njušku na šape i pritvorio
Grivei nu a scheunat când stăpânul s-a întors spre ieșire. S-a lăsat pur și simplu cu botul pe labe și